Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2009

Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni din cadrul LSG a organizat joi, 12 noiembrie un flash mob având drept scop sensibilizarea autorităţilor române cât şi sesizarea opiniei publice vizavi de taxa consulară de 120 euro pentru permisul de şedere studenţilor Basarabeni veniţi la studii în România.

Studentii au fost nevoiti sa plateasca aceasta taxa in urma unei incadrari gresite a statutului lor, mai exact acestia au fost incadrati ca si studenti la taxa, in loc sa fie trecuti ca si studenti bugetari ai Statutului Roman. Astfel s-a ajuns ca acesti studenti sa fie nevoiti sa plateasca o taxa de 120 de euro catre Oficiul Român pentru Imigrări.

CSBB considera ca taxa consulară pentru obţinerea permisului de şedere în scop de studii în valoare de 120 euro, este una foarte mare şi afectează bugetul fiecărui etnic român venit la studii. In acelasi timp aceasta situatie descurajează in mare masura studenţii ce doresc să vină şi să rămână la studi, imprejurare dovedita de faptul că din cele 1000 de locuri acordate suplimentar, s-au ocupat doar jumătate, la nivel national, a declarat pentru Basarabeni.ro preşedintele Clubului Studenţilor Basarabeni, Alexandru Jurcăneanu.

Actiunea a fost preconizată iniţial în faţa Biroului Imigrări, curtea Serviciului Paşapoarte din Galaţi, ulterior nefiind lăsaţi de fortele de ordine, au continuat în faţa universităţii , unde au afişat un banner pe care scria „Nu vă faceţi că plouă”. Purtătorii mesajului au deschis simbolic şi umbrelele, deşi afară nu ploua.
CSBB nu cere scoaterea taxei consulare, noi dorim doar incadrarea corecta a studentilor ce au venit la studii in Romania, prin intermediul celor 1000 de locuri puse la dispozitie de catre Statul Roman. Acest flash-mob se desfasoara la nivel national,deoarece taxa consulara este o problema cu care se confrunta si alti studenti din alte centre universitare a declarat pentru Basarabeni.ro preşedintele Clubului Studenţilor Basarabeni, Alexandru Jurcăneanu.
Flash-mob-ul intitulat “Nu vă faceţi că plouă” este organizat simultan de către cinci organizaţii ale studenţilor Basarabeni din România (OSB Bucureşti, OSB Timişoara, ASB Craiova, ATB Iaşi, CSBB Galaţi).

http://www.youtube.com/watch?v=u1nRl_PnDRU&feature=player_embedded

Read Full Post »

Votare

În data de 22 noiembrie 2009 vor avea loc scrutinul pentru alegerea Preşedintelui României şi referendumul naţional. Iată lista celor 13 secţii de votare care vor fi deschise în Republica Moldova:

171 CHIŞINĂU 1 Ambasada României la Chişinău, Str. Bucureşti 66/1, Chişinău

172 CHIŞINĂU 2, Ambasada României la Chişinău
Str. Vlaicu Parcalab Nr. 39, Chişinău (sediul Secţiei Consulare a
României)

173 CHIŞINĂU 3, Ambasada României la Chişinău
Str. Grigore Ureche Nr. 2, Chişinău (sediul Secţiei Consulare a
României, etajul 1)

174 CHIŞINĂU 4, Ambasada României la Chişinău
Str. Grigore Ureche Nr. 2, Chişinău (sediul Secţiei Consulare a
României, etajul 2)

175 ORHEI Str. Chişinăului, Nr. 9, Orhei (sediul Şcolii de muzică pentru copii)

176 NISPORENI Str. Ioan Voda, Nr. 8, (sediul Şcolii de muzică), Oraşul Nisporeni

177 UNGHENI Str. Naţională, Nr. 13 (sediul Liceului Teoretic Vasile Alecsandri), Oraşul Ungheni

178 BĂLŢI Str. 26 Martie, Nr.2, oraş Bălţi (sediul Liceului Teoretic N. Gogol)

179 CAHUL Str. Independenţei Nr. 1 (sediul Universităţii de Stat Bogdan Hasdau, sala Grigore Vieru)

180 GIURGIULEŞTI Localitatea Giurgiulesti (sediul Primăriei Giurgiulesti)

181 ANENII NOI Oraşul Anenii Noi, Str. Suvorov, Nr. 6 (sediul Primariei Anenii Noi)

182 CĂUŞENI Căuşeni, Str. Mihai Eminescu nr. 29 (sediul Casei Limbii Romane)

183 SOROCA Str. Dimitrie Cantemir, Nr. 26, oraşul Soroca (sediul Liceului C. Stere Soroca)

Read Full Post »

Vieru

Incident in cimitirul Armenesc din capitala. Mormantul lui Grigore Vieru a fost incendiat aseara dupa ce mai multi oameni au aprins lumanari in memoria poetului. Astazi totul a fost restabilit din banii primariei. Politia a anuntat ca cerceteaza incidentul pentru a exclude incendierea intentionata.

Angajatii cimitirului spun ca mormantul a ars dupa ce mai multe persoane, care au participat ieri la parastasul fondatorului Miscarii de Eliberare Nationala, Gheorghe Ghimpu, au aprins lumanari si la mormantul poetului.

Astazi dimineata, angajatii cimitirului au reamenajat locul in aproape jumatate de ora. A fost schimbata, de asemenea, crucea, iar bordura a fost varuita. Politia investigheaza cazul pentru a exclude varianta unei incendieri intentionate.

Fiul poetului, Calin Vieru, exclude varianta unei maini criminale. Rudele poetului au anuntat ca dupa moartea lui Grigore Vieru mai multi sculptori s-au aratat dispusi sa realizeze o compozitie monumentala la mormantul poetului.

Sursa: protv.md

Vedeţi mai jos câteva imagini foto de la înmormântarea poetului Grigore Vieru la care au participat si studentii Basarabeni din Galati cu sprijinul Universitatii „Dunarea De Jos”:

Read Full Post »

„Două lacrimi gemene”.
Se întorc din strainătăţi primele pasari, iar pasarile cantecului nostru – Doina şi Ion – nu mai vin de unde – au plecat. Se simte dureros lipsa lor.

Pereche

Pe 29 octombrie, Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni din Galaţi, a continuat tradiţia, desfăşurând proiectul „Noi nu uităm !„ în memoriam Ion şi Doina Aldea Teodorovici, comemorând 17 ani de la trecerea în nefiinţă a promotorilor culturii noastre basarabene.

Astfel , în colaborare cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, a fost organizată o deplasare la Coşereni pentru  a aduce un omagiu şi  a ţine un moment de reculegere in amintirea celor doi. La eveniment a fost prezent preotul din comuna Coşereni care a oficiat slujba de comemorare.

In aceeasi seara Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni din Galaţi a dat startul pentru faza II din proiect, constând intr-o seară culturală unde a avut  loc lansarea campaniei „CSBB te îndeamnă să îţi cunoşti valorile” .

Read Full Post »

Era firesc să ne întrebăm cine este doamna Elena Beleacova şi ce zonă a spectrului politic reprezintă în această funcţie administrativă încredinţată de guvernul Filat.

Doamna Elena Mihailovna  Beleacova este născută în 1958, este economist de formaţie, deţine funcţia de director al SA „SLI” (specializată în fabricarea materialelor de construcţie) din Chişinău, mai lucrează prin cumul pentru alte două firme şi este angajată politic. Dânsa a fost membru de frunte, cu stagiu îndelungat, al Mişcării social-politice republicane „Ravnopravie”, conduse de consilierul municipal Valeri Klimenko. Din această poziţie doamna Beleacova a fost desemnată de Consiliul municipal Chişinău în funcţia de pretor al sectorului Râşcani din capitală, funcţie pe care a deţinut-o timp de trei ani, din 2003 până în 2006. Desemnarea fusese atunci împotriva naturii, întrucât candidatura venea din partea Mişcării „Ravnopravie”, reprezentată în consiliul municipal de un singur consilier, Valeri Klimenko. Înţelegerea s-a făcut în 2003 între primarul general de atunci, Serafim Urechean, şi Valeri Klimenko, personaj politic bine cunoscut, fapt ce mă scuteşte de obligaţia de a-i face o prezentare aparte.

Vom mai preciza că doamna Elena Beleacova este membru al Congresului comunităţilor ruse din Republica Moldova, condus de acelaşi Valeri Klimenko. În cadrul Congresului respectiv îşi desfăşoară activitatea “Ghilda întrepreinzărorilor ruşi”, structură în sânul căreia găsim “32 de întreprinderi care activează sub un control mai mare sau mai mic al Congresului. Ele nu sunt doar donatori ai organizaţiei, ci reprezintă şi o posibilitate reală de angajare în câmpul muncii a membrilor comunităţilor ruse”. Este curios să aflăm că “Ghilda întreprinzătorilor ruşi” este condusă de S. I. Beleacov. Deci, doamna Elena Beleacova vine să administreze politic relaţiile interetnice (şi) direct din zona intereselor economice ruseşti în Moldova.

Reciclarea politică a doamnei Elena Beleacova nu a întârziat. Ba chiar s-a produs subit, ca la comandă. Numele dumneaei apare, pe poziţia a 14-a, în lista electorală a Partidului Politic „Uniunea Centristă din Moldova” (UCM) pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Această listă, avându-i în frunte pe Vasile Tarlev şi Mihai Petrache, ne-o prezintă de Elena Beleacova ca fiind membru UCM. Cu titlu de fapt divers vom menţiona că în aceeaşi listă mai apar, pe poziţii anterioare, Nicolae Andronic, Gheorghe Amihalachioaie, Valeri Klimenko sau Gheorghe Avornic.

Între cele două scrutine parlamentare de anul acesta doamna Elena Beleacova a suportat o a doua reciclare politică. În alegerile din 29 iulie 2009 a candidat pentru funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova deja din partea Partidului Democrat (PD), condus de Marian Lupu, ca membru al acestui partid. Pentru cine vrea să se convingă de aceste avataruri politice (Ravnopravie – UCM –  PD) ale doamnei Elena Beleacova pe durata a mai puţin de jumătate de an de zile, poate consulta pagina de internet a Comisiei Electorale Centrale.

Asta e partea formală, pe fond însă lucrurile s-ar putea să stea altfel. Calea de la ideologia imperial-şovină la centrismul desuet şi până la doctrina social-democrată nu se parcurge chiar cu una cu două. Ca să schimbi tocmai trei partide în numai cinci luni (din martie până în iulie), trebuie să se producă metamorfoze de substanţă în mentalitatea persoanei. Un asemenea traseism fulgerător impresionează şi conduce la ideea că numai ce nu face omul de drag de integrare europeană. Că, dacă tot s-a pus de-o „revoluţie” naţională, cum să stăm noi, „ravnopravnicii”, de-o parte?

S-ar putea să vă întrebaţi de ce ne-am oprit atenţia asupra acestei numiri făcute de guvernul Filat la 5 noiembrie. Pentru că Biroul [pentru] Relaţii Interetnice este o instituţie centrală mult prea importantă în structura administraţiei de stat. Acest Birou are un loc, un rol şi nişte funcţii care, istoric şi instituţional vorbind, le preiau pe cele ale fostului Departament pentru Minorităţi Naţionale şi ale fostului Departament pentru Funcţionarea Limbilor, precum şi pe cele ale guvernului privind sprijinirea diasporei. Promovarea limbii române în societate, promovarea limbilor minoritare şi derusificarea minorităţilor neruse, integrarea lor în ansamblul corpului social, asistarea comunităţilor noastre externe sunt toate domenii care îi revin Oficiului în fruntea căreia domnul Ion Negrei a propus-o pe doamna Elena Beleacova, iar guvernul condus de domnul Vladimir Filat a desemnat-o cu o exemplară unanimitate.

Toţi compatrioţii noştri de peste hotare, inclusiv migranţii economici din ţările Uniunii Europene, trebuie să ştie că de azi înainte politica statului în raport cu ei este implementată de o persoană care până mai ieri era fruntaşă a Mişcării „Ravnopravie” şi mâna dreaptă a domnului Valeri Klimenko. Având la îndemână un minim de date despre orizontul cultural-lingvistic al doamnei Beleacova, aşa cum sunt acestea general cunoscute, precum şi despre biografia ei politică de până acum, putem spune cu o mare doză de siguranţă că aceasta va marşa în noua funcţie pe discursul şi politicile culturale polietniste sau, în cel mai bun caz, moldoveniste şi nu va îmbrăţişa ideea că Republica Moldova şi România au o singură, aceeaşi, diasporă, fapt esenţial pentru definirea politicii statului în domeniu.

Cât a deţinut funcţia de pretor al sectorului Râşcani, doamna Elena Beleacova nu s-a remarcat prin lucruri deosebite. Când a fost eliberată din funcţia de pretor, la 6 iulie 2006, membrii consiliului municipal Chişinău şi-au motivat cererea prin atitudinea şi comportamentul neadecvat al pretorului Beleacova de Râşcani în relaţiile cu agenţii economici din sector şi cu angajaţii preturii, precum şi prin numărul exagerat de mare de petiţii repetate adresate de chişinăuieni. Singurul lucru prin care s-a remarcat a fost incapacitatea de a vorbi fluent şi corect limba română, pe care, iată, deja este chemată de Guvern să o apere şi să o promoveze în ţară şi peste hotare. Ne-am aşteptat ca în şedinţa de guvern din 5 noiembrie măcar unul dintre membrii Cabinetului să fi avut simpla curiozitate să-i adreseze o întrebare, pentru a vedea în ce măsură este integrată lingvistic fericita candidată care va trebui să prididească de acum încolo (şi) cu integrarea lingvistică a etnicilor minoritari, inclusiv a etnicilor ruşi mai vechi sau aluvionari din timpul sovietic, în societatea noastră.

Un ultim retuş: să nu uităm că de cinci luni doamna director Elena Beleacova, desemnată în funcţie pe criteriu politic, este membru al partidului condus de Marian Lupu, fruntaşul AIE care ne-a căşunat durere de cap cu invitarea în Parlamentul Republicii Moldova şi prezentarea oficială drept „colegi” a trei crai nepereche de peste Prut reuniţi în aşa-zisa „comunitate a moldovenilor din România”.

Pentru a nu greşi în aprecieri şi pentru a nu lăsa falsa impresie că am nutri vreun resentiment de natură politică sau etnică, ii vom cere un interviu în limba ţării, chiar zilele următoare, proaspetei deţinătoare a fotoliului de director al Oficiului [pentru] Relaţii Interetnice. Ni se pare important, de vreme ce chiar unele publicaţii proguvernamentale ne avertizează că pe cerul patriei se acumulează ca niciodată de vrăjmaş norii negri ai tensiunilor etnice.

Read Full Post »

dan-dungaciu-701225„Cine seamănă vânt culege furtună”
(proverb românesc)

Dincolo de alegerea viitorului preşedinte care pare că acaparează toată dezbaterea publică, există o tensiune surdă care se întrezăreşte tot mai percutant în societatea din R. Moldova. Este tensiunea etnică. Din când în când, vibrează vizibil şi periculos. Un context politic instabil şi revanşard nu face decât să favorizeze o asemenea evoluţie care s-ar dovedi nefastă pentru întreaga regiune.

Hărţile etnice subiective

Datele recensământului din 2004 indică faptul că minorităţile naţionale din republică reprezintă 23,9% din populaţie, dintre care 8,4% sunt ucraineni (cu 2,9% mai puţini decât în 1989); 5,8% ruşi (cu 4% mai puţini); 4,4% găgăuzi şi 1,9% bulgari. Populaţia etnicilor ruşi este de 366.461, din care o treime sunt imigranţi recenţi, născuţi în alte părţi ale fostei URSS. Istoric vorbind, cei mai mulţi ruşi din stânga Prutului sunt veniţi după cel de-al Doilea Război Mondial. În 1940, existau doar 6%, în 1959, procentul a ajuns la 10,2, atingând 13% în 1989. Cel mai mare flux de minoritari ruşi s-a petrecut în intervalul 1950-1980.

De fiecare dată, însă, când acest subiect intervine în discuţie, datele obiective, statistice, nu sunt suficiente. Deşi în declin demografic, ruşii din R. Moldova intră în categoria numită de literatura de specialitate „minorităţi imperiale”, ceea ce indică un profil atitudinal diferit. Caracteristica acestor populaţii este un substrat specific al conştiinţei politice, bazată pe supremaţie din toate punctele de vedere: politică, culturală, economică. Deşi trăitori într-o societate în care nu au fost majoritari, aceştia nu i-au privit niciodată pe autohtoni ca pe egalii lor. Astăzi, când „carcasa imperială” s-a destrămat şi aceste minorităţi au pierdut dominaţia politică explicită, conştiinţa lor de sine a rămas, cel puţin la o parte dintre ei, tot imperială. Normalizarea se produce greu. Fenomenul nu este specific doar R. Moldova, dar, după recentele schimbări politice, devine în stânga Prutului din ce în ce mai acut.

Când nu atacă, Imperiul contraatacă!

Al doilea element care generează un statut special al „minorităţii imperiale” este legătura cu fostul imperiu. Reacţia celui din urmă este, de cele mai multe ori, constantă şi promptă, alimentând conştiinţa de sine a minorităţii rămasă pe un teritoriu de pe care imperiu s-a retras, cel puţin formal. Dincolo de conexiuni economice, culturale, mediatice, trebuie adăugate aici gesturile şi iniţiativele (geo)politice explicite. Sunt cunoscute numeroasele acte legislative prin care Kremlinul a avertizat că cetăţenii ruşi din fosta URSS intră în competenţele sale, de la cultură la… securitate.

Semnificative sunt însă şi declaraţiile de pe teren, parte a întregului pachet dedicat acestor minorităţi. Ambasadorul Rusiei la Chişinău, Valeri Kuzmin, cerea oficializarea limbii ruse în R. Moldova, lucru necesar, spunea Domnia Sa, mai ales în contextul evenimentelor postelectorale din Moldova. Din acelaşi registru face parte şi declaraţia aceluiaşi reprezentant oficial referitoare la „Istoria românilor”, pe care nu o doreşte în şcolile din R. Moldova (declaraţie întâmpinată cu semnificativă tăcere de oficialii R. Moldova prezenţi la faţa locului). Dincolo însă de conştiinţă sau conexiune cu capitala fostului Imperiu, supremaţia „minorităţii imperiale” în R. Moldova mai este bazată şi pe… geografie.

Minoritatea de la oraş şi majoritatea de la sat

Există o problemă tulburătoare în analiza sociologică, respectiv cea a raportului dintre demografie, etnie şi politică într-o societate modernă. Concluzia este că simplele date statistice îşi dovedesc caducitatea, căci ceea ce contează, poate în primul rând, este repartiţia respectivelor etnii într-o societate. O etnie care deţine în masa populaţiei, bunăoară, procentul de 10%, dar se află în întregime repartizată în centrele urbane importante ale respectivului teritoriu, dobândeşte pe harta geopolitică un procent real mult mai ridicat, pentru că, în lumea modernă, spaţiul urban este creator de istorie şi de discurs public, pe când ruralul este mai degrabă „obiect” al istoriei. Influenţa unei minorităţi etnice în societate creşte, deci, direct proporţional cu locaţia ei. Cine domină oraşele, poate influenţa societatea, mai ales când gradul de ruralitate al acesteia este ridicat.

Ilustrarea elocventă a acestei situaţii o găsim în stânga Prutului, unde procentul populaţiei de origine rusă se găseşte covârşitor în centrele urbane. Aceasta se reflectă şi în nivelul economic, dar şi în cel de educaţie al respectivei populaţii. În condiţiile unei societăţi piramidale, aşa cum este cea din R. Moldova, în care descentralizarea este, deocamdată, un deziderat, influenţa oraşului mare va rămâne semnificativă.

Pensionarii etnoimperiali

Activarea „minorităţii imperiale” s-a făcut urgent după schimbarea de putere de la Chişinău. Ceea ce ieri părea un accident, respectiv venirea pe fotoliul de la Chişinău a lui Dorin Chirtoacă, astăzi se transformă, pentru unii, într-un coşmar. Echipa AIE, mai ales unii dintre membrii săi, confirmă o realitate etnopolitică firească, o evoluţie pe care toată lumea o aştepta şi o intuia, dar cu care nu toată lumea este dispusă să convieţuiască senin.

Mişcările revendicative recente nu sunt în niciun caz decolorate etnic sau identitar, iar camuflarea lor sub stindarde „sociale” este doar un truc politic naiv şi periculos. Ieşirea agresivă în piaţă a pensionarilor din Chişinău este un exemplu perfect. Că există probleme sociale în capitală nu neagă nimeni, dar că mobilul celor din piaţă a fost numai social este greu de susţinut. Şi asta, pentru că pensionarii din Chişinău – „pensionarii de la Botanica”! – au un profil sociologic specific. Ei sunt, pe de-o parte, expresia emigraţiei ruseşti în RSSM, populaţii mutate direct din colţurile reci ale imperiului în apartamentele din Chişinău, Tiraspol sau Bălţi, apartamente la care un autohton venit de la sat jinduia, uneori, o viaţă întreagă, înghesuit în camera lui insalubră de cămin. Pe de altă parte, nu puţini dintre pensionarii Chişinăului reprezintă, direct sau indirect, aceea categorie de pensionari ai serviciilor de forţă din URSS (armată, servicii secrete, miliţie) care, după 25 de ani de muncă „în slujba patriei” s-a retras, pentru o pensie liniştită, pe malurile Prutului şi ale Nistrului, unde clima era bună, mâncarea şi vinul din abundenţă şi – lucru esenţial! – populaţia blândă şi bună vorbitoare de limbă rusă.

Dincolo de aspectul social, aceşti pensionari ai Chişinăului sunt (şi) una dintre expresiile acelei „minorităţi imperiale” orgolioasă, dispreţuitoare, care nu a învăţat niciodată limba română şi nu are de gând să o facă de aici încolo. Au trăit de fiecare dată mai bine decât băştinaşii şi nu i-au considerat niciodată egalii lor. Regimul Voronin i-a tolerat abundent şi le-a prezervat supremaţia, cel puţin la nivel simbolic (statutul limbii ruse, mass-media etc.). Acum lucrurile se schimbă, îşi văd statutul etnopolitic afectat şi reacţionează în consecinţă, scoşi în piaţă de lideri cu genealogii politice suspecte şi, probabil, extremiste.

*****

„Este rus cel care consideră că limba lui este rusa, cultura lui este cultura rusă, istoria lui este istoria rusă…”
(Din Programul Partidului Naţional Bolşevic)

Minoritatea „etno-imperială” a pensionarilor din marile oraşe – veritabilă „coloana a cincea” – are un omolog în „tânăra generaţie” de extracţie rusă şi care încearcă, pe zi ce trece, să prindă contur. Deocamdată, este doar o aspiraţie vagă, deşi agresivă, care se face simţită pe ici-colo, fără o identitate precisă şi o organizare în consecinţă.

Spirala violenţei simbolice. Şi nu numai

Semnele au început să apară în 2008, cu aproximativ un an până la alegerile parlamentare. Sunt notorii cazurile de tineri membri ai partidelor de opoziţie agresaţi la Bălţi de către grupuri de „apărători ai patriei”, vorbitoare de limbă rusă. Profanarea statuii lui Eminescu intră şi ea în aceeaşi serie. Acum vreun an, cu ocazia Zilei Unităţii Populare, un val de susţinători ai partidului pro-rus „Ravnopravie” şi membri ai Ligii tineretului rus din RM au mărşăluit prin faţa Ambasadei Rusiei de la Chişinău, scandând: „Limba rusă – limbă de stat!”. Se cerea oficializarea limbii ruse şi declararea ei ca a doua limbă de stat sub pretextul că „jumătate din populaţia RM vorbeşte în limba rusă”, iar populaţia din republică „e supusă românizării”, ruşii fiind „discriminaţi”.

În august 2009, pe pereţii blocurilor de locuit din Bălţi apar inscripţii în limba rusă: „Smerti jidam” (Moarte jidanilor), „Jîdi suki” (Jidanii sunt nişte căţele), „Mî ne rumînî” (Noi nu suntem români), „Belţî, russkii gorod” (Bălţi, oraş rusesc), „Za Rusi sveatuiu” (Pentru sfânta Rusie), „RUS&MD = bratya slaveane” (Rusia şi Moldova – fraţi slavi). În septembrie, un secretar ideologic la unul dintre comitetele Uniunii Tineretului Comunist din RM dă foc unui tricolor românesc la Chişinău, se filmează în timpul operaţiunii şi o descarcă, mândru, pe internet. Postează şi o fotografie de-a sa cu marele Lenin pe fundal şi o eşarfă roşie acoperindu-i partea de jos a feţei (ironia fotografiei era că pe eşarfa purpurie, care îi acoperea gura, era gravat tocmai însemnul comunist al secerii şi ciocanului).

Luna aceasta, tot cu ocazia Zilei Unităţii Populare a Rusiei, liderul aceleiaşi mişcări „Ravnopravie”, Valeri Klimenko – resuscitat politic doar prin asemenea manifestări extreme -, face declaraţii publice xenofobe la adresa unui jurnalist de la Chişinău şi, în mijlocul a circa 200 de manifestanţi, cere, în faţa misiunii diplomatice ruse la Chişinău, ca limbii ruse să i se acorde statut de limbă de stat în RM. Toate aceste evoluţii sunt punctuale, dar pot să devină expresiile unei atmosfere nocive şi tot mai greu de respirat dacă lucrurile scapă de sub control.

Grenada – simbolul Partidulului Naţional-Bolşevic

Partidul Naţional-Bolşevic (PNB) al lui Eduard Limonov a fost creat în 1993, avându-l ca număr doi şi principal teoretician pe faimosul Alexander Dugin. Creşterea lui a fost semnificativă, la fel şi extensiile pe care şi le-a creat în afara teritoriului Federaţiei Ruse. Liniile sale constitutive vin, deopotrivă, din viziunile emigraţiei ruse, care interpreta Revoluţia din 1917 în termenii naţionalismului rusesc, şi din cea a germanilor de stânga, ce combinau idei bolşevice cu cele ale naţionalismului teuton.

Programul acestui partid hibrid vorbeşte despre o dublă revoluţie – una naţională (etnică), alta socială, rezultatul fiind aducerea la putere a ruşilor etnici şi restabilirea dreptăţii sociale în interiorul naţiunii. Extensiile PNB în afara Rusiei sugerează însă un „export” consistent al ideii de supremaţie rusă şi în fostele teritorii ale URSS. Legăturile sale cu partidele de extracţie comunistă sunt evidente dincolo de titulatură. Drapelul acestui partid este de culoare roşie, cu un cerc alb în mijloc, în interiorul căruia sălăşluieşte secera şi ciocanul. Roşul este sângele martirilor ruşi, albul semnifică culoarea pieii, iar secera şi ciocanul reprezintă socialismul rusesc. Mai semnificativ este simbolul partidului – grenada.

Sau „mica lămâie” („limonka”), care mai este şi numele publicaţiei oficiale a partidului. Legătura dintre simbolistica naţional-bolşevică şi grenada explodată la 14 octombrie în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău este, deocamdată, conjuncturală. Nu putem ignora însă faptul că grenada a explodat în piaţă în timpul unui eveniment asociat cu imaginea unui primar cu o identitate românească asumată limpede şi fără echivoc. Mai mult decât atât, confruntările de stradă dintre grupuri de tineri ruşi şi români-moldoveni, care s-au petrecut cu puţin timp înainte de explozie şi nu departe de piaţa unde concertau soliştii de la Bucureşti, sunt grave în sine. Dacă au însă vreo legătură cu explozia din piaţă, situaţia devine şi mai gravă.

Miza şi responsabilitatea Găgăuziei

Dincolo de pensionari sau tineri furioşi, de fiecare dată când cineva are nevoie de confruntări etnice în stânga Prutului, o zonă spre care trebuie privit cu atenţie este regiunea autonomă UTA „Gagauz-Yeri”. Nu este acum locul să enumerăm toate evenimentele ce au sugerat dorinţa unora de a folosi regiunea autonomă, precum în anii ’90, ca factor de destabilizare. După evenimentele din 7 aprilie, bunăoară, un grup de deputaţi comunişti au propus Adunării Parlamentare Găgăuze „să ia măsuri” pentru „împiedicarea românizării în domeniul limbii şi istoriei”, cerând ca în instituţiile de învăţământ din regiune să se predea nu limba română, ci „moldovenească”. Dar nu putem să nu salutăm aici luciditatea başkanului Mihail Formuzal, care a calificat acest gest drept o provocare a deputaţilor locali de către autorităţile comuniste de la Chişinău: „Nu este în interesul poporului găgăuz să fie în avangarda isteriei antiromâne sau oricărei alte isterii”.

Atitudine înţeleaptă, care vrea nu doar să ferească poporul găgăuz de manipulare, dar şi să împiedice escaladarea unor conflicte interetnice de care populaţia nu are în niciun caz nevoie. În acest context, surprinde o iniţiativă recentă, apărută din cercurile de consilieri ai başcanului şi care vorbeşte despre „decorarea transnistrenilor care i-au ajutat pe găgăuzi să reziste în faţa voluntarilor moldoveni în octombrie 1990”. Revenirea la pachetul „Găgăuzia-Transnistria” în relaţia cu Chişinăul sau cu România este de rău augur şi complet nefavorabilă atât societăţii din RM, cât mai ales găgăuzilor. După aproape 20 de ani de viziune confruntaţionalistă, nimeni nu a avut nimic de câştigat. Găgăuzia este, conform cifrelor, săracă, coruptă şi cu cel mai mic procent de colectare a taxelor din republică. A inventa astăzi inamici etnici la Chişinău sau la Bucureşti este fals şi neproductiv.

Îndemn la luciditate

Premisele unei spirale a violenţei există în RM şi ele trebuie oprite din faşă. PCRM a fost un partid-boutique, divers ca orientări etno-identitare, care îngloba în rândurile sale şi „moldovenişti” fervenţi, dar şi expresii ale naţional-bolşevismului revoluţionar de formulă rusească (confruntările dintre aceştia pot apărea chiar şi în interiorul partidului!). Grupări din a doua categorie se pot autonomiza uşor şi vor fi tot mai greu de controlat. Probabil că multe dintre ele au făcut-o deja. Dar de aici încolo, indiferent pe ce parte a baricadei, repsonsabilitatea politică trebuie să fie determinantă.

Autor: Dan Dungaciu
Sursa: http://www.gardianul.ro

Read Full Post »

Let’s get it started!

Buna seara!

Sunt la inceputul crearii blogului meu personal pe WordPress. Am sa incerc sa plasez pe acesta cele mai interesante anunturi, articole, istorioare, etc.

Doamne, ajuta!

Read Full Post »

« Newer Posts