Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 19 februarie 2010

Luni 15 februarie 2010, Biblioteca „V.A. Urechia” în colaborare cu Liga Studenţilor Basarabeni din Galaţi a organizat o serie de manifestări culturale dedicate lui Grigore Vieru care pe 14 februarie ar fi împlinit respectabila vârstă de 75 de ani, cei prezenţi au avut ocazia să participe şi la vernisajul expoziţiei de carte „Lacrima sufletului românesc din Basarabia”, unele din versurile recitate de tinerii români de pe ambele maluri a Prutului au fost special dedicate marelui poet. Toate chipurile adunate acolo au exprimat un profund respect pentru toată viaţa poetului închinată marelor sale valori, veridice etaloane pentru un adevărat suflet românesc. Copii tineri, copii mari-toţi având o bucăţică din podul de flori în sufletul lor, pod pe care marele nostru poet l-a vista şi l-a dorit din toată inima. Prin versul său care educă şi promovează gândurile înălţătoare, gânduri ce doar un suflet curat era în stare să simtă, au vrut să redea o bucăţică din lumina ochilor Poetului elevi şi studenţii ce îşi doresc din toată inima că toţi să cunoască istoria şi suferinţa poporului nostru din perspectiva unei dureri cu „geana udă”, pe care toată viaţa a simţit-o şi a purtat-o Grigore Vieru, ce s-a considerat „lacrima lui Eminescu” şi pe bună dreptate, un promotor al patriotismului şi speranţei nemuritoare.

În amintirea…
lui Grigore Vieru
Din când în când
Amurgul dintr-o liră
Mai scoate un oftat.
Orfeu ce o lasă
Plecat în noapte e
Gonit de vis adânc,
Ori alergând după o clipă
Imaginea îi pendulează
încă între lumi.
Ce a rămas e lume vie
Ce va veni sunt gânduri bune.
Cât calm lasatu-ne-a el nouă
Şi câtă lumină a luat cu el
Pierdut e om, ucis de clipă
Dar veşnică-i a lui aripă.
(Diana Macaru)

La distanţe de decenii, poate galaxii cerul se îndură să ofere un dar aşa de valoros omenirii, noi, cei de rând suntem datori să păstram toată nobleţea unei vieţi trăite cu demnitate pe timpuri atât de vitrege şi cu atât mai mult suntem responsabili să transmitem mai departe, generaţiilor viitoare, imaginea intactă a unui „copil” ce-şi va dori mereu „mama” aproape, urmându-i exemplu, evlavia, cât şi iubirea necondiţionată, străduindu-ne să-i păstrăm lumina LITEREI cât mai albă în ochii noştri, cât ea nu se va stinge EL va trăi.

Lui  Grigore Vieru
Plâng izvoarele întruna
Plânge cerul, plânge Ţara
Unde ne-aţi ascuns poetul,
Unde ne-aţi ascuns comoara?
Când Basarabia era întunecată
Cu versul el a luminat-o,
Imperialiştii vrut-au s-o sugrume
Dar el prin cântec a salvat-o.
El s-a închinat în taină
Pentru scumpul lui popor
Pentru neamul românesc
Pentru trecut, prezent şi viitor.
Plâng Carpaţii, plânge Prutul,
Plânge Nistru şi Siretul,
Unde ne-aţi ascuns comoara,
Unde ne-aţi ascuns poetul?
(Mihai Cretu)

Read Full Post »