Moldovenii de peste Prut au inventat demult planeta lor (Planeta Moldova), dar românii încă mai visează și gândurile lor zboară în cosmos.
Sunt la Facultate de Mecanică și după cum știți inginerii de proiectare utilizează programe de grafică și modelare pentru a reprezenta piese, diferite ansamble, structuri din bare articulate etc. După proiectare, acestea sunt supuse unor teste de simulare, care sub influența unor forțe aplicate sau presiuni distribuite pe suprafața elementului de studiat se deformează. Simularea îți permite să analizezi dacă piesa este corect proiectată și poate suporta forțele din exterior.
Persoana despre care vă voi povesti este un profesor de la facultate cu care am ore în acest semestru. Cursul respectiv se numește Metode Avansate de Analiză cu Elemente Finite și la laborator lucrăm într-un program care se numește COSMOS. Cunoștințele generale despre obiectul care ne predă le am încă din anul 2 de studiu. Dar profesorul utilizează o metodă puțin diferită față de ce am învățat eu mai înainte. La curs ca de obicei toți dorm, profesorul vorbește monoton și despre formule foarte complicate, dar la laborator stai mai mult stresat ca să faci mai repede și corect problema ca să acumulezi un punct „magic” de care depinde nota ta finală (fiecare cu metodologia sa).
La una din primele ore am încercat să lucrez în program cum am învățat eu și ca de obicei întreb profesorul unde nu înțeleg ceva, chiar dacă colegii mei tac, nu înțeleg ce trebuie să facem și nu zic nimic. Prof-ul s-a apropiat de mine, eu i-am mai repetat încă odată întrebarea mea referitor la problemă și el îmi răspunde:”Tu cumva ești din Moldova?”. Să înțeleg cine dă întrebări e mai șmecher și nu e român! Eu sigur că am raspuns afirmativ, după care el îmi spune: „Noi nu ne-ar trebui să ne înțelegem!”. Am prins firul brusc și am înțeles ce vrea să zică. Cică sunt moldovean, m-a înțeles după accent, și vorbesc nu română dar rusă. A mai zis ceva acolo sub nas și in sens indirect m-a făcut prost că nu știu să fac problema. Apoi a plecat la alți colegi să le mai arate ce trebuie de făcut. După puțin timp se întoarce la mine și îmi spune: „Tu să nu crezi că te-am făcut prost, pur și simplu voi sânteți puțin altfel, nu ca noi.” S-a simțit cu musca pe căciulă și a început să mă ia de vorbă. A început să mă întrebe despre regiunea ceea, din Moldova unde a fost război în 1992, adică Transnistria. A mai întrebat de banii pe care îi avem, lei sau ruble. Și multe alte lucruri de cultură generală pe care ar trebui să le cunoască oricine. Mi-am adus aminte de americani, că numai ei nu știu unde se află Moldova, dar să vezi că am întilnit în gara din Krakow, Polonia, un american care mi-a arătat buletinul său moldovenesc, am fost șocat. Am vorbit odată cu o chinezoaică în Galați și m-a întrebat unde-i Moldova. Bancuri peste bancuri.
Cu astfel de cazuri m-am întâlnit foarte des. Lumea nu este informată, adică nu vrea să se informeze. Că Dumnezeu nu ți-a dat viață ca să-ți placă numai manelele și să te uiți numai la fotbal. Mai există și alte lucruri importante.
P.S. Ca să ajungă neamul românesc la ceea ce își dorește atât de mult e nevoie ca fiecare dintre noi să se implice cât de puțin și să nu visăm cum să ajungem în cosmos.
Urecheanu Andrei 