Nu mi-am dorit să scriu acest articol, dar minciuna (strigătoare la cer), sau mai bine zis mincinoşii care au încercat să-i debusoleze pe unii concetăţeni, m-au facut să părăsesc făgaşul indiferenţei.
Pe data de 25.12.2009, la Casa de Cultură Anenii Noi, a avut loc o întrunire cu subiectul principal de discuţie limba moldovenească şi statul R. Moldova. La această întrunire oamenilor din sală li s-a oferit cate 6 carţi fiecăruia ( Izeaslav Levit “Republica Moldovenească, noiembrie 1917-noiembrie 1918”, Vasile Stati “Istoria Moldovei”, “Maldavane”, “Moldovenii din Ucraina”, “Pentru limba noastră moldovenească”, Gherasim Ghidrim “A cui limbă vorbesc moldovenii?”). Ţin să menţionez că Vasile Stati este şi autorul dicţionarului (parodiei) moldovenesc-românesc, apărut la data de 29 iulie 2003.
Voi cita doar câteva fragmente din lucrările acestor promotori ai moldovenismului:
“ În ciuda tuturor încercarilor, insistente şi agresive ale românizatorilor, din afară şi din interior, de a ne eticheta neamul cu un fel de porecle coloniale ( “români”, “basarabeni”, etc) şi de a ne schimba denumirea limbii materne, noi am ramas acei, care am fost totdeauna: moldoveni, vorbitori de limba moldovenească, cetăţeni ai patriei noastre – Moldova” (pag. 7 “A cui limbă vorbesc moldovenii?”).
Tot în acest stil dl Ghidrim în cartea sa mai spune:
“ Limba noastră-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii…
Va constata mai tîrziu neîntrecutul admirator şi cîntăreţ al limbii noastre A. Mateevici”
Domnul Ghidrim, uită să ne spună aici că această capodoperă a limbii “moldovenesti” a fost scrisă în tranşeele de la Mărăşeşti, în timpul primului război mondial, în urma căruia se va înfăptui Marea Unire.
Tot aici autorul mentionează că V. Alecsandri a avut un rol important “asupra procesului de formare a limbii literare moldoveneşti contemporane”. Şi de astă dată autorul suferă de amnezie, fiindcă uită că la 1856, doar cu 3 ani înainte de unirea lui Cuza, Alecsandri scrie “Hora Unirii” şi are un rol important în formarea statului Românesc.
Dl Ghidrim şi-l “revendică” şi pe M. Eminescu, ca fiind scriitor clasic moldovean. Probabil d-lui nu a citit poezia lui Eminescu, “Ce-ti doresc eu ţie dulce Românie”, ca să-şi dea seama dacă luceafărul literaturii noastre este moldovean sau român.
Cum aţi putut observa, prostia şi românofobia încearcă din rasputeri să mai supravieţuiască în Republica Moldova.
Sursa: http://lsbgl.wordpress.com
Urecheanu Andrei 